Résultats lu par "Victor Rebengiuc" dans Toutes les catégories

19 texte semnate I.L. Caragiale, 7 actori: "Amici" - lectura Razvan Vasilescu, "Atmosfera incarcata" - lectura Dan Radulescu, "O zi solemna" - lectura Irina Petrescu, "Situatiunea" - lectura Ion Caramitru, "Mici economii" - lectura Dan Radulescu, "Diplomatie" - lectura Marius Manole, "Lantul slabiciunilor" - lectura Marius Manole, "O cronica de Craciun" - lectura Mihai Constantin, "Meteahna" - lectura Victor Rebengiuc, "Repausul dominical" - lectura Dan Radulescu, "La Pasti" - lectura Irina Petrescu.

Volumul "Rămâi cu bine" conţine o selecție de scrisori care au fost trimise de Seneca acum 2000 de ani şi acum au ajuns la noi. "Ramâi cu bine" nu este doar o formă de a lua rămas bun la incheierea unei scrisori, ci şi o aducere aminte: "Eu plec, tu rămâi cu tine. Întotdeauna eşti cu tine. Ai grijă de ceea ce este cu adevărat al tău - timpul tău şi partea ceea bună din tine!"

Doua idei fixe nu pot sta concomitent laolalta în mintea omului, asa dupa cum doua corpuri nu pot ocupa acelas loc în spatiu, în acelas timp. Trei, sapte si asul alungara repede chipul batrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, sapte si asul nu-i ieseau din minte si-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fata tânara, spunea: Cât e de zvelta!... Un adevarat trei de cupa. Daca era întrebat cât e ceasul, raspundea: Sapte fara cinci minute. Toti barbatii burduhanosi îi reaminteau de as. Trei, sapte si asul îl însoteau în somn, luând diferite înfatisari.

16 povestiri în lectura lui Victor Rebengiuc.

"Iata, tovarasi, raspunsul la toate problemele noastre. El se rezuma la un singur cuvînt: OMUL! Numai daca scapam de Om, numai atunci produsul muncii noastre o sa ne apartina. Aproape peste noapte putem deveni bogati si liberi. Întrebarea este: Ce trebuie sa facem? Iata ce: sa muncim zi si noapte, trup si suflet, pentru rasturnarea rasei omenesti! Acesta e mesajul meu catre voi, tovarasi: REVOLUTIE!"

Este un ghid antic de time management care te îndeamnă să nu uiți că TU ești beneficiarul final al vieții și al timpului tău.

Dialogul Despre mânie aşează o oglindă în faţa omului mâniat şi-i arată chipul strâmb şi negru. Un chip care nu mai este al unui om. Ca să nu te pierzi în acest război cu tine însuţi, învaţă să nu-l începi. Este în puterea ta, pentru că "mânia nu îndrăzneşte nimic singură, ci doar cu acordul sufletului".

De ce oamenilor buni li se întâmplă necazuri, dacă tot există providenţă? Care este Planul? Dialogul Despre Providenţă îţi oferă răspunsuri care te pot mulţumi sau nu, dar, dialog fiind, te invită la replică.

Dialogul Despre viaţă fericită este despre Plăcere. Şi o combate. De ce? Ca să nu ne combată ea. Plăcerea dispare imediat ce este atinsă, iar dacă noi ne vom ghida după ea, rătăcirea este sigură. Plăcerea să ne fie un însoţitor, nu călăuză. Să nu ne conducă, ci să ne urmărească.

Epictet și-a petrecut formarea sub filosoful roman Musionus Rufus, alături de care a parcurs "programa" stoică clasică: logică, fizică și etică. După dobândirea libertărții și-a petrecut întreaga carieră predând filosofie și recomandând o rutină zilnică de autoexaminare. Discipolul lui Epictet - Arrian - a publicat mai târziu notele și discursurile maestrului stoic. Encheiridion, sau Manualul reprezintă o distilare a învățămintelor lui Epictet. Ideea centrală este cea conform căreia singurul aspect asupra căruia un individ are control este mintea acestuia.

Viziunea unei lumi absurde e povestită de un glas iluminat de ironie. Peste umorul anarhic al lui Urmuz se aşază, ca o cuvertură de brocart, vocea de crainic înţelept a lui Victor Rebengiuc. Cuvintele foşnesc de haz în această rapsodie a inadecvării. Aflaţi cum arată un popă ardelenesc care ţine în mână o sintaxă. Surprindeţi doi oameni care tocmai coboară din maimuţă. Asistaţi la compunerea unui madrigal prin apăsarea degetului pe hârtie şi descoperiţi că Nirvana e vecina noastră de circumscripţie.

Ecolul 19 este o alta planeta. Iti trebuie un anume spirit de aventura ca sa te intorci acolo, asumandu-ti riscul de a trai, zi de zi, exact ca oamenii vremii, de a te obisnui cu felul lor energic de a fi, cu regulile lor de conversatie, cu numeroasele lor obiecte de imbracaminte obligatoriu de purtat in acelasi timp pe unul si-acelasi trup, cu caii si cu servitorii lor, cu inima lor moale si cu taria lor de caracter, cu oala lor de noapte si cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale si cu neajutorarea ingrozitoare in fata bolii, cu miasmele, cu parfumurile si cu sarurile lor, cu puricii si plosnitele dezgustatoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme si cu felul atat de direct in care ti se adreseaza chiar tie, cititorule, in romanele lor. Dar riscul cel mare este sa te deprinzi cu increderea lor absoluta intr-un viitor care tie, celui venit de acolo, din viitorul in care credeau ei atat de frumos, iti strange inima. Daca ajungi sa crezi si tu in el, ca ei, reintoarcerea acasa ar putea fi plina de dezamagiri si regrete.

Hagiul se rostogoleste în pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Râde si ofteaza. E destept si viseaza. Ce vis! De nu s-ar sfârsi! Daca aci, în zaduf si întuneric, ar sta în picioare, si banii ar creste, ca o revarsare de apa, de la talpi în sus pâna peste crestetul capului... Oh! ce fericit ar fi Hagiul! Înainte sa-si dea sufletul, ar vedea fata si vecinicia lui Dumnezeu. Moartea sa aiba coasa de aur, el si-ar înfige amândoua mânele în taisul ei!

Copacul nostru s-a născut la data de 17 noiembrie 1558, chiar în ziua în care era încoronată Regina Elizabeth I a Angliei. A învățat despre lumea înconjurătoare și despre cea a oamenilor împreună cu băiețelul care l-a plantat, Thomas, și cu neobișnuita lui prietenă, Rosie. Dar un Copac trăiește mai mult decât oamenii, chiar și decât cei care-l plantează și-l înconjoară cu dragoste, așa că povestea protagonistului nostru se întinde până în straniul an 2020. Acum Copacul este un arbore bătrân, care a cunoscut multe: războaie, răutate, dar iubire.